MUNTAGNI Mamma mia chi muntagna! E na nticchjia cchjiù jà, mi dissaru nc’esti una cchjiù grossa cchjiù beja e po’, fora du pajisi, na catina senza nterruzzioni, pè tutta a provincia… Pari na fila ‘i sordati boni adaveru mentuti a guardia du cielu. E dinta a ogni muntagna, quanti voschi e foresti! cu faghi a carizzari ‘i nivulati castagneti, carpini, ilici e tanti arbureji ‘i frutta chi spamarianu na città randi randi. E dinta a ogni arburu pujija ‘a vita! Pichi ‘i muntagna, galani chi armanu cu ligniceji cu frundi cu paciienza u sò letthu ‘i spusi…. Inzetti ‘i se’ speci armenu cu ll’ali e senza (nfaticabbuli, esausti, filici)… Nc’è na pricessioni ‘i formichi russi, ndirizzati mberzù a tana, mberzù l’infinitu. E sup’è pèzzula muschjii e licheni c’u suli linchji ‘i lucia. E dinta ‘a lucia forzi…forzi nc’è Ddiu chi joca c’a materria facendu du nenti ogni cosa. (ALFREDO PANETTA - INEDITO 2023) MONTAGNE (TRADUZIONE DAL CALABRESE DELLO STESSO ALFREDO PANETTA) Mamma mia che montagna! E